Sunt asteptare, sunt freamat, sunt iluzia unui vis. Sunt atunci cand totul in jur tace, cand linistea invaluie furnicarul grabit spre nicaieri. Doar atunci cand soarele isi trage plapuma peste cap, pot sa-mi dezvalui chipul, ma pot arata, pot fi eu. Adesea insa, astept Timpul, astept Clipa, astept... Visez la Ora 25... la 60 de minute pentru sufletul meu, 3600 de secunde in care sa pot respira, in care sa pot visa, zbura, dincolo de griji, responsabilitati, rutina...
Adesea timpul pare a fi incoerent, incetosat, napadit de negura. Alteori apare senin, aducand cu sine revelatii si intelesuri nebanuite... Totul insa depinde de Ora 25. Ora magica de dincolo de vreme... Ora in care mastile cad, spargandu-se cu vuiet straniu in abisuri, ora cand, dezgoliti de noi si ceilalti, indraznim sa ne ridicam privirile catre zenit.
Despre Ora 25, dragele mele prietene, as vrea sa scriem in blogul de care vorbeam zilele trecute. Sunt sigura ca de mii si mii de ori ati cerut cerului sa va mai dea o secunda, o clipa... Acum aveti o ora: Ora 25. O ora doar pentru sufletul vostru, o ora pe care o puteti umple cu visele, sperantele, iubirile, zborurile voastre. Ora 25, ora de rasfat, ora de dincolo de ore....
Astept, zeite dragi, gandurile voastre despre Ora 25... Sunt sigura ca deja imaginatia a pornit in zbor spre intalnirea cu Ora 25, cu voi... Ne revedem curand....
De multe ori am avea nevoie de ora 25 a zilei, insa frumos ar fi sa si facem ceva deosebit in acel timp primit in dar.
RăspundețiȘtergere