Jurnal din Kandahar

1 Noiembrie 2009 - Kandahar, Afganistan

AMR - 104 zile.

• Se pare ca azi e o zi linistita. Insurgentii ne-au sarit de atacurile de la micul dejun, asa ca am sorbit linistit ceaiul. Furtuna de nisip s-a potolit. Daca s-ar domoli si arsita asta... Dupa incidentul de ieri, azi nu se merge in patrulare. Avem nevoie sa ne refacem fortele si mai ales moralul. Lunganu' e la infirmerie cu piciorul bandajat bine, bomba artizanala i-a venit de hac. Bine ca doar partial. Piciorul se va reface, spunea doctorul. Cica nu e grav. Insa el e foarte afectat si a solicitat sa fie trimis acasa. Pe toti ne-a pus pe ganduri atacul de ieri al talibanilor. Brusc teama s-a tranformat in frica si dorul de casa, de cei dragi ne-a coplesit. Nimeni nu spune nimic, insa e suficient sa ne uitam unii la altii si sa ne dam seama ca frica s-a cuibarit in inimile noastre, curajul a cam amutit.

Ieri eu am fost ceva mai linistit. Noroc cu pachetul de la Iubi meu. ASUS-ul trimis mi-a depasit astptarile. Eram putin sceptic, insa a facut o combintie geniala: ASUS G60J cu procesor Intel Core i7, 4GB de memorie RAM si o placa video nVidia GeForce 260M cu înca 1 GB de memorie. Asa ca ieri m-am jucat aproape toata ziua. La micul dejun am savurat un Need For Speed Shift, apoi am facut o pauza scurta pentru adunarea de la 11. Dupa pranz am plecat cu Lunganu' , Geo si Umflatu' in patrulare. Nu vreau sa imi mai amintesc spaima pe cere am simtit-o... Apoi liniste! Am avut program de voie si m-am afundat in notebook- ASU' meu norocos! Am uitat de masa de seara, cand m-am uitat la ceas era deja ora 10 pm si cantina se inchisese. Am mai bagat niste jocuri si foamea a disparut ca prin minune printre masini, curse si premieri. Uite asa m-a apucat ora 2 dimineta cand am adormit bustean, fara sa ma mai perpelesc de dor de casa, de prieteni si piticuta mea.

• Astazi insa i-am imprumutat ASU' norocos Lunganului... Asa o sa mai uite de incident si nu o sa se mai plictiseasca la Infirmerie. De luni o sa fie si mai bine. Colegii de camera au facut si ei comanda acasa, la iubite, de ASUS ca al meu si nu o sa ma mai bata la cap sa li-l imprumut si poate reusim sa facem un wireless. O sa avem doar mesele, adunarea de la 11, patrularile si jocuri la greu. Adio stari de depresie provocate de dor, caludra insuportabila, nisipul pe care-l simt in fiecare celula, scorpionii amenintatori, lipsa de apa si verdeata. Doar jocuri si senzatii tari provocate de talibani, lua-i-ar focu', si de jocuri, jocuri, si iar jocuri. Si uite asa o sa treaca si misiunea asta. Gata! Ma duc pe la Lunganu' sa vad ce face, poate mai fac si eu o tura...