Balada Umanitatii

Pe strada, in jos,
Pe-un trotuar frumos,
Sufletistul trece,
Cu sacose, zece.
Si mergea de vale,
Sa aleaga-n cale,
Un magazin mare
Cu ceva mancare.
Iata, cum mergea
Ca-n drum pomenea
Un om pricajit,
De foame murind.
Si cum il vedea
Il si intreba:
-Ei, trist muritor,
Cu stomacul gol,
Oare n-ai ochit
Pe unde-ai cersit
Un magazin mare
Cu ceva mancare?
-Ba, chiar am ochit
Pe unde-am cersit
Un magazin mare
Cu multa mancare.
Oamenii cum il vad
La el se repad.
E Real numit,
Foarte renumit!
Cum il auzea
Iata ca pornea
Spre Real vestit,
De toti pomenit.
Si de cum intra
Iata ca vedea
Bucate alese
Fructe acum culese.
Vinuri pe gustate,
Multe, nestemate,
Haine, jucarii,
Produse hazlii.
Si de cum vazu
Cosu’ il umplu.
Ajunse la casa
Le puse pe masa
Apoi le plati
Spre casa porni.
Apoi brusc se opri
Si isi aminti
D-un om pricajit,
De foame murind,
D- acel cersetor,
Cu stomacul gol,
Intalnit in cale,
Ce statea de vale.
S-apoi se mustra
S-apoi se-ncrunta
Dara ce vedea?
In usa statea
O mare cutie
Cu produse- o mie
Unde frumos scrie
Crucea Rosie.
O soapta de sus
Numai ce i-a spus
Ca-i pentru sarmani
Banca de alimente.
Pentru accidente,
Si pentru saraci,
Oameni nevoiasi,
Ca cel cersetor
Cu stomacul gol.
Si cum auzi,
Pe loc amuti.
Puse in cutie
Cu multa-acalmie
Produse de baza
Ca un om de vaza.

Pe strada, in jos,
Pe-un trotuar frumos,
Sufletistul trece,
Cu sacose, zece.
Si merge agale
La Real, in vale,
Pentru de mancare.
Iata, cum mergea
Ca-n drum pomenea
Un om multumit
De Crucea Rosie vorbind,
De Real, mancare,
Si de sarbatoare.