15 Mai 2009
Deja am crescut. De cateva zile ma tot gandesc la ce o sa ma fac cand voi si mare. Astazi am avut o revelatie - voi fi alpinist. Ei...Nu radeti!... Da,da... pai acum mi-am dat seama ca am de mica aptitudini pentru asa ceva. De pe la 4 luni cand ma luau din leagan imi placea sa ma catar pe mami/buni sus , tot mai sus... Apoi am invatat repede repede sa merg ca sa pot incepe pregatirile. De la 6 luni stau in picioruse- la inceput a fost mai greu- ma tineam cu ambele manute de marginea tarcului. Apoi cand am deprins cum e cu echilibru - abilitate esentiala pentru un alpinist - am inceput sa folosesc doar o manuta. Una trebuie sa fie mereu libera- poate are cineva nevoie de ajutor. Astazi insa am inceput cu adevarat antrenamentul - ma catar pe marginea tarcului pentru a-l escalada... Incerc, incerc... doar sunt o persoana ambitioasa si motivata de visul cel indraznet. Si o sa reusesc... Mamei nu cred ca i-a suras job-ul ales de mine. Am citit pe chipul ei nelinistea... Oare de ce?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu